Biserica Sfântului Ioan Botezătorul a Mănăstirii Franciscane din Braşov

 

Biserica Franciscană cu hramul Sf. Ioan Botezătorul este, alături de mănăstirea franciscană pe care o deservește, un monument istoric și de arhitectură din secolul al XV-lea, refăcut în secolul al XVIII-lea.

Prezenţa în Braşov a călugărilor Ordinului Sfântului Francisc este atestată din 1506. Probabil că au venit în oraş după 1450, mănăstirea lor fiind pe Cetăţuie, pe lângă Biserica Sf. Martin (construită în 1235). Cum în timpul reformei şi ei au fost interzişi, primul preot catolic acceptat în Braşov, în toamna anului 1688, a fost un preot militar, un franciscan din Provincia Vieneză: P. Szentgyorgyi Iles. După 144 de ani, tot el a fost şi primul paroh catolic care a oficiat atât în Oraşul Vechi cât şi în Oraşul Dinăuntru. Aproape concomitent apare şi P. Kolich Lukacs, un preot misionar iezuit, astfel că ambele ordine şi-au reluat activitatea de pastoraţie spirituală cam în acelaşi timp. Şi fraţii franciscani din Şumuleu- Ciuc au contribuit la această muncă până în anul 1711, când- după intervenţii îndelungate- obţin mănăstirea fraţilor dominicani de pe lângă Biserica Sf. Pavel de pe strada Vămii, unde au avut loc de rezidenţă împreună cu iezuiţii, între anii 1718-1724.

Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) a Mănăstirii Franciscane aparţinea, până în perioada reformei, mănăstirii de călugăriţe clarise. Deşi nu se mai cunoaşte anul construcţiei, se ştie că după 1531 maicile au fost alungate din Braşov, împreună cu întregul cler: începe din acel moment un secol şi jumătate de prigoană a catolicismului. Astfel, biserica şi mănăstirea au fost complet evacuate, servind un timp şi ca hambar; pe 21 aprilie 1689 a avut loc un incendiu devastator al întregului oraş, din această biserică nemairămânând decât zidurile. După câteva reparaţii sumare, s-au stabilit aici călugării iezuiţi, dar după un nou incendiu (1718) au plecat şi ei.

După refacerea din temelie a Bisericii Sf. Ioan Botezătorul şi după câteva permutări, în anul 1724 se înființează prima comunitate de călugări franciscani, sub conducerea lui P. Demeter Ferenc (rezident). După anul 1724, comunitatea permanentă a călugărilor franciscani s-a hotărât să lărgească terenul îngust al mănăstirii din jurul bisericii, să crească numărul fraţilor din mănăstire, să administreze şi să acumuleze valorile primite în custodie. Biserica a fost dotată cu o orgă nouă în anul 1751, modernizată de atunci de câteva ori, au fost instalate clopote noi în turn s-au pus bazele unei biblioteci mai mari pentru călugări  în anul 1779. Adăugarea soclului crucii din faţa Bisericii şi revopsirea ei a avut loc în anul 1882. Sfinţirea statuii Sfintei Marii (1888), achiziţionarea celor 14 staţiuni care  reprezintă Calea Crucii, completarea lor cu lumânări de perete (1892) și altele, reprezintă contribuţia Ordinului Franciscan.

De la apariția primei comunități franciscane şi până în zilele noastre călugării au asigurat asistenţa spirituală  credincioşilor din localitate, dar între timp au fost şi profesori de liceu, învăţători, cateheti, au fost preoţi de penitenciare (exhortatori) şi au instituit capelanatul zonelor limitrofe (Cetatea Făgăraşului, Hăghig, Bran, Timişul de sus, Budila, Întorsura Buzăului, Cernatul de jos, Ozun, Malnas, Micfalau, Turches şi Ilieni. O bucată de vreme au furnizat şi postavul necesar îmbrăcămintelor călugăreşti din Provincia „Sfântul Ştefan rege” din Transilvania.

Comunitatea franciscană de aici a contribuit întotdeauna la îmbogăţirea avuţiei spirituale. Dintre numeroasele exemple de înaltă ţinută morală am ales acum două personalităţi pentru care a început procesul beatificării: Pr. Csiszer Elek (+1942) minister provincial, cel care a introdus spiritul reformelor şi respectarea strictă a regulilor ordinului în Provincie, şi Pr. Bordos Fortunat (+1952) Superiorul Provinciei Franciscane, arestat în această mănăstire  în anul 1951 şi care a murit ca martir al bisericii în penitenciarul de la Jilava.

Cinstirea Sfinţilor este permanent vie aici: Sânta Fecioară Maria, Sfântul Anton de Padova, Sfântul Francisc, Sfânta Elisabeta și Sf Ioan Botezătorul.