Sfântul Anton din Padova (călugăr franciscan, +1231)

Sfântul Anton s-a născut la Lisabona la 15 august 1195, sub numele de Ferdinand într-o familie înstărită, de nobili. Mai târziu și-a schimbat numele în Anton. Inteligența și înțelepciunea lui au uimit pe toată lumea.

Răspunzând chemării lui Cristos a renunțat la o viața bogată și, inițial, a intrat în ordinul augustinian. Atunci când relicvele primilor martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate, Anton a părăsit ordinul său pentru frații minori. A încercat să plece spre locuri îndepărtate pentru a evangheliza și a muri ca martir, dar boala l-a oprit  în Sicilia nu și-a putut continua călătoria și s-a alăturat unor alți frați călugări care mergeau la Porțiuncula.

O dată, atunci când predicatorul care era programat nu a apărut, frații l-au rugat pe Anton să vorbească în locul lui. A impresionat atât de mult prin predica pe care a rostit-o încât de atunci a început să evanghelizeze, să predice și să predea teologie în Italia și Franța.

A fost un foarte bun cunoscător al Sfintei Scripturi și  mulțimile veneau să îl asculte pe oriunde mergea.  Se spune că o dată, deoarece mulțimea  nu îl asculta , a chemat peștii din ocean să îl asculte. Oamenii au văzut că sute de pești și-au scos capetele ca să asculte vorbele Sfântului și atunci s-au întors la adevărata credință.

Este foarte cunoscut ca un sfânt făcător de minuni și este foarte iubit de multă lume. Aproape nu există biserică romano catolică în lume în care să nu fie o imagine sau o statuie a sfântului Anton. Odată, voind să alunge o ispită de neîncredere în Dumnezeu, cu care diavolul îl necăjea, pe când se ruga la altarul Maicii Domnului, făcu o cruce cu degetul pe scara de marmoră. Ispita dispăru, însă crucea rămase întipărită, ca și cum ar fi fost făcută pe o ceară moale. Cu această minune începe seria de biruințe pe care acest om al lui Dumnezeu avea să le câștige asupra diavolului.

La 16 ianuarie 1946 a fost proclamat Doctor al Bisericii pentru predicile sale și felul în care a vorbit despre Dumnezeu și despre Sfânta Scriptură..

Este interesant că ajutorul pe care îl dă acest sfânt întrece adesea așteptările celor care își pun încrederea în el. Putem afirma că Sfântul Anton este sfântul universal, și această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale.

Virtuțile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu și au dat totdeauna putere deosebită rugăciunilor lui. Se cuvine, deci, ca toți creștinii să-l aibă și ca exemplu de urmat în virtuțile creștinești, pentru ca, imitându-l, să-l înduplece mai ușor a mijloci pentru dânșii la Dumnezeu pentru a le dobândi harurile cerute.

Orașele și satele îl ascultau uimite și zguduite de minunile ce le făcea pentru mântuirea sufletelor. Dar orașul în care el avea să stea mai mult a fost Padova. Sfântului i-a plăcut acest oraș, căci se grăbise să asculte de cuvintele sale și s-a întors la Dumnezeu. Apostolatul lui la Padova se aseamănă cu acela al Sfântului Pavel la Roma. Aici i-a devenit tovarăș de luptă pentru binele sufletelor fericitul Belludi, care îl însoțea oriunde mergea să predice. Numărul sufletelor câștigate pentru o viață sfântă era nespus de mare, iar virtuțile lor creștinești ni le arată fericita Elena Enselmini, ridicată la cinstea altarelor. Toată provincia a fost străbătută , în lung și în lat, de Sfântul Anton. Între minunile ce le-a făcut în timpul acesta se înscriu și cele descrise mai jos.

Puterea de a face minuni a întrebuințat-o o dată sfântul și pentru tatăl său, la Lisabona. Era învinovățit de crimă, pentru că în grădina lui se aflase cadavrul unui om. În zadar contele de Bouillon se apărase, fu dus în închisoare și era cât pe ce să fie osândit, când sfântul, ca să arate nevinovăția tatălui său, rămânând în rugăciune pe amvon la Padova, unde predica, apăru la Lisabona, merse la cimitir să cheme din mormânt pe cel ucis și îl duse viu înaintea judecătorilor care aflară din însăși gura lui că contele de Bouillon era nevinovat. A pus la loc piciorul ce și-l tăiase un tânăr, din căință că lovise cu el pe tatăl său. O femeie care se temea că nu-i fuseseră iertate păcatele, a putut vedea cu ochii ei cum se ștergeau de pe hârtia pe care ea le scrisese ca să le arate sfântului. Un om, voind să-și bată joc de dânsul, culcă pe feciorul său în carul cu boi și-i zise să se facă mort, ca voind sfântul să-l învieze, el să se scoale fără veste. Însă treaba n-a mers după plan. Tânărul, pedepsit de Dumnezeu, muri într-adevăr, iar tatăl, deznădăjduit, cerând Sfântului Anton iertare, îl rugă cu lacrimi să-i învie feciorul, și omul lui Dumnezeu, iertător și blând, îl readuse la viață.

Pe când era odată la Camposampiero, orășel aproape de Padova, și veghea noaptea în rugăciune, în casa contelui de acolo, Pruncul Isus i se arătă într-o strălucire mare și se lăsă luat în brațe și dezmierdat de Anton, care, fericit la culme, îi spune cele mai dulci vorbe de iubire. Contele văzu și auzi totul și povesti și altora minunea aceasta. Iată pentru ce Sfântul Anton apare pe icoane cu Pruncul Isus în brațe.

Minunile Sfântului Anton sunt acuma atât de dese încât, dacă s-ar pune împreună, ar alcătui o minune care nu se mai sfârșește. Ba, s-a zis, pe bună dreptate, despre aceste minuni că ar fi ceva neobișnuit dacă acestea nu s-ar mai întâmpla. Faptele sale sunt atât de mărețe și l-au făcut atât de renumit în toată lumea, încât uneori s-ar crede că Dumnezeu glumește cu dânsul ca și cu părintele lui sufletesc, Francisc de Assisi, dându-i puterea de a face minuni, nu atât pentru nevoile oamenilor, cât pentru plăcerea dumnezeiască de a-l face slăvit și a încânta în acest fel lumea.

Este cu totul remarcabilă cinstirea care se aduce în această biserică Sfântului Anton de Padova, păstrată până în zilele noastre. Credincioşii participă zilnic la sfintele liturghii şi la rugăciunea comună și primesc Sfânta Împărtăşanie.

În fiecare zi de marți, la sfârșitul Sfintei Liturghii, sunt adresate rugăciuni speciale către Sfântul Anton pentru mijlocire la Domnul Isus Cristos și pentru ajutor  în rezolvarea problemelor și necazurilor de tot felul, și pentru un sfârşit creştinesc, cu sacramente, pentru cei care sunt chemați la Domnul. Credincioșii se roagă pentru ajutor împreună cu călugării. Mărturie este numărul foarte mare de credincioși care în fiecare zi de marți, cu credință și pseranță, adresează călugărilor cereri scrise de rugăciune (cea mai cunoscută rugăciune fiind novena la Sf. Anton – nouă zile de marți consecutive).

Înainte de 13 iunie, când este sărbătorit Sfântul Anton, timp de nouă zile de  marţi consecutive credincioşii participă la rugăciune și la Sfânta Liturghie.

Toți cei care îl caută găsesc în Sfântul Anton un prieten care mijlocește pentru ei la Domnul Isus Cristos ca să aibă parte de ajutor în încercările prin care trec și de o viață creștină plină de credință.